Trăim, pe viu, cronica unei morți anunțate a sistemului sanitar. Nu mai suntem pe marginea prăpastiei, ci în plin picaj. Și tu, și eu, și medicii, și toți ceilalți cu funcții mari în stat, știam prea bine că, la un moment dat, buboiul se va sparge. Era doar o chestiune de timp.

Sursa : Facebook

Tăcerea tuturor. Gunioul ascuns sub preș. Contractele de casă care au căpușat bugetul. Pilele. Concursurile aranjate. Manageri puși politic în funcție. Medici mânjiți și care calcă, sfidător, pe corectitudinea, pe munca și pe implicarea colegilor de breaslă. Mersul cu căciula în spitale. Fentarea programului de vizită, cu 5 lei băgați la portar. Micile atenții, ca să ni se schimbe cearșaful sau ca să fim băgați în seamă. Acceptarea sictirului venit din partea cadrelor, de parcă am fi ultimii oameni. Venitul cu medicamente și cu hârtie igienică de acasă. Toate acestea, desfășurate neîntrerupt, vreme de 30 de ani, ne-au împins în colaps. Iar acum, a venit timpul să primim nota de plată. Una mare și pe care o vom resimți cu toții, până-n măduva oaselor.

Medicii „dezertori” sunt, în primul rând, oameni

Aruncați în lupta cu COVID -19, fără echipament de protecție, cei din prima linie, au început să pice ca muștele. Ceea ce e foarte grav! La ora actuală, bilanțul din sistemul sanitar e crunt: avem sute de cadre medicale infectate și alte câteva sute, băgate în izolare. Avem spitale întregi, secții și sedii de ambulanță, în carantină.

Sursa : New York Times

E haos peste tot. Nu se fac teste suficiente. Nici măcar personalului medical, care acuză simptome. Dar, să nu uităm: politicienii și oamenii influenți au avut prioritate. Apoi, aproape jumătate dintre pacienții care au murit au fost testați post mortem. Practic, până să afle, rudele lor au fost posibili vectori de transmitere a virusului.

În  spitalele din Suceava și din Deva e jale. Și sunt convinsă că niciunul dintre noi n-ar vrea să fie în papucii medicilor ori ai bolnavilor închiși în ele.

În ultimele zile, au apărut zeci de mărturii despre infernul pe care-l trăiesc acolo, atât ei, cât și pacienții. Alții povestesc cum din sacii cu morți încă mai sună telefoanele rudelor disperate că nu știu nimic de ei. Și nici măcar n-au apucat să-și ia rămas-bun! Emoțiile puternice, transmise de pe „câmpurile de luptă” cu coronavirusul, au generat demisiile în masă ale altor cadre medicale.

De ce?
  • Pentru că au auzit cum unii medici, care au vrut să vorbească despre ce se întâmplă, au fost amenințați cu dosare penale
  • Pentru că mulți dintre ei au cerut echipamente, dar s-au ales cu uși trântite în față
  • Pentru că știu că nu sunt proceduri, că nu sunt circuite clare și iar cei pozitivi sunt amestecați cu cei negativi
  • Pentru că acum, mai mult ca niciodată, simt ce-nseamnă frica de moarte
  • Pentru că, deși s-a spus că virusul e periculos pentru cei bătrâni ori cu boli preexistente, două doctorițe în vârstă de 40 ani, de la ATI, Dimitrie Gerota, se zbat între viață și moarte
  • Pentru că știu că riscurile unor infecții nosocomiale, în spitalele noastre, sunt uriașe. Ramona Ionescu, director demisionar al Spitalului de Boli Infecțioase Brașov a avut curajul să spună adevărul în față, într-un interviu acordat publicației Libertatea.
  • Pentru că mulți dintre ei se tem că-și pot infecta familile și, astfel, și-ar putea ucide părinții ori bunicii

Noi, cei care-i judecăm în timp ce #stămacasă, să nu uităm că toți acești medici sunt oameni, înainte de toate. Dar, pe de altă parte, și ei trebuie să fie conștienți că prin plecarea lor NE POT CONDAMNA LA MOARTE. Pe noi, cei care, lunar, am fost jumuliți de banii dați la sănătate, de plicuri puse pe mesele unora dintre ei și-apoi de regimul privat, unde plecam pentru condiții decente.

Cât încă nu e prea târziu, să nu uităm

Măcar, acum, să nu uităm că OMS a anunțat din ianuarie că situația poate scăpa de sub control. Autoritățile noastre au luat măsuri doar la nivel declarativ.

Să nu le uităm nici anunțurile liniștitoare, în vreme ce în multe dintre spitalele din țară nu exista săpun.

Să nu uităm că ministrul sănătății Victor Costache și-a dat demisia în plină pandemie. Oare meseria de chirurg, ca om de interior al sistemului de sănătate, l-a făcut să fugă pentru că a știut că se scufundă barca?  Probabil că adevărul nu-l vom ști niciodată.

Să nu uităm de medicii care-au ales să rămână-n prima linie, să lupte pentru noi. Pentru că îți trebuie curajul unui erou să-ți faci meseria într-un sistem corupt, care te-a lăsat, când ți-a fost mai greu, fără apărare.

Să nu uităm minciunile de la Colectiv. Sau Hexipharma. Și nici de Siutghiol – unde s-au înecat 4 salvatori SMURD. Să nu uităm avionul picat în Apuseni. Să nu-l uităm nici pe polițistul Bogdan Gigină.

Pentru că vom continua să uităm, să iertăm sau să-i acoperim pe toți cei care pun banul lor mai presus decât viețile noastre, atunci și noi vom fi de vină! Iar la final, când se va trage linie, noi vom rămâne să plătim, în timp ce ei vor fi cu fundurile puse bine la adăpost.