Filip mi-a fost coleg. Când mi-a spus că-și ia tractor și se apucă de agricultură, am zis că sigur îi trece până a doua zi nebuneasca idee. Nu mi-l imaginam pe hipsterul redacției cocoțat în utilaj, cu mânecile suflecate, treierând lanurile de grâu.

Sursa : Arhivă personală / Filip Vișan

Câteva luni mai târziu, avea să-și dea demisia, ca să-și urmeze visul: să fie fermier cu acte, iar din roadele pământului să-și întrețină soția și fiul ce urma să vină pe lume.

Visul unor bucureșteni mutați la sat

S-au scurs aproape 3 ani de când Filip și soția lui Adela au dat confortul capitalei pe viața la sat.

Sursa : Arhivă personală / Filip Viișan
Sursa : Arhivă personală / Filip Viișan

Iar Tudor cel mic, mogâldeața aceasta cu ochii albaștri ca cerul și părul ca spicul de grâu, scăldat sub soare, a fost motivul pentru care cei doi tineri au ales să riște tot și să înceapă un nou capitol – poate cel mai frumos și mai plin de provocări, din câte vor mai scrie. Au visat că-și vor crește fiul în mijlocul naturii, printre greieri, rațe, câini și pisici și că hrana și-o va putea lua singur, din brazde sau din pomi, cu mâinile lui mici.

Sursa : Arhivă personală / Filip Vișan
Când dorințele prind aripi

Cu răbdare și cu speranță, și-au plantat visul în pământul fertil de la Reviga, Ialomița. L-au udat cu ploaie și cu lacrimi, pentru că viața la țară nu e deloc ușoară. Dar, cu fiecare strâns din dinți, cu fiecare încăpățânare de a o lua de la capăt, visul lor a început să încolțească. Din el a crescut ceea ce, acum, se cheamă Ferma Terapeutică și Educațională, Happy by Nature. E rodul muncii lor, întins pe două hectare. Și-o baltă, plină cu pești și cu pelicani veniți din Deltă.

Sursa : Arhivă personală / Filip Vișan
Trai sustenabil

Pentru că iubesc natura, cei doi soți au ales să trăiască sustenabil. Au eoliană și panouri solare, pentru energie, au lemne pentru încălzire și apă de la izvorul ce le susură în curte. Reciclează totul, inclusiv resturile menajere biodegradabile, pe care le transformă în compost – cel mai bun îngrășământ pentru grădina ecologică.

Sursa : Arhivă personală / Filip Viișan
Sursa : Arhivă personală / Filip Viișan
Cutia naturii

Anul acesta, voiau ca ferma lor să fie plină de piciorușe care zburdă goale și de mâini nerăbdătoare să atingă legumele. fructele, plantele medicinale, insectele, pământul. Însă pandemia le-a dat planurile peste cap. Momentan, s-au văzut nevoiți să amâne până la primăvară atelierele din curtea lor.

Dar Adela nu a renunțat la ideea de a face cumva să-i învețe pe copii să se reconecteze natura. Așa s-au născut “cutiile naturii”, inspirate de educația tip Montessori și Forest School.

Sursa : Ferma terapeutică și educațională, Happy by Nature

În ele, tânăra adună, cu multă migală, elemente din mediul înconjurător, specifice fiecărei luni a anului. De plidă, cutia lui octombrie e încărcată cu bulbi de lalele, buni de plantat în ghivece ori grădini, semințe de mărar bio. un hotel pentru insecte (din tuburi de bambus oferite), dar și bucăți de argilă, imprimate cu texturile plantelor.

Sursa : Ferma terapeutică și educațională, Happy by Nature

Ele pot fi transformate într-un ornament ce poate fi agățat pe balcon sau pe crengile copacilor din grădină. Cutia vine și cu o temă. În interior, e pusă o fișă cu insecte. Copiii trebuie să le bifeze pe cele observate de ei, în timpul plimbărilor prin parcuri, în fața blocului ori în pădure.

Toate aceste crâmpeie de natură sunt menite să le dezvolte copiilor partea senzorială, prin cunoașterea directă a elementelor, să le dezvolte imaginația și să le întărească motricitatea fină.

Fericiți în natură

O zi am stat la ei, dar nu mi-a fost de-ajuns. Pentru Tudor al meu, orele petrecute la ferma Happy by Nature au fost o experiență de neuitat. A intrat pentru prima oară într-un cuibar, de unde și-a luat singur ouă, a dat de mâncare la gâște și la găini, iar pe seară, amândoi ne-am plimbat cu tractorul, prin curte! Da, acela adevărat, în care eu nu am crezut, la început.

Locul acesta binecuvântat de natură și transformat de Adela și de Filip într-o oază de liniște este destinat, mai ales, celor ca mine și ca Tudor. Născuți și crescuți la oraș, dar care-am da, oricând, asflatul pe praful ulițelor. Roșia de la piață, pe cea culeasă de noi. Mașinile, pe mersul pe jos. Și toată încălțămintea, pe pământul simțit ud de roua dimineților, sub tălpi.